Alex este un artist care imbina intr-un mod fascinant viziune, verva personala si o incredibila claritate in tehnica. Publica cu regularitate portrete, editoriale de moda si imagini publicitare. Alex este implicat in nenumarate proiecte atat la nivel national cat si international. Puteti urmari munca lui atat pe contul de instagram: @alexgalmeanu, cat si pe www.alexgalmeanu.com
Ce a starnit in copilaria ta pasiunea pentru fotografie?
Intodeauna exista ceva in istoria oricarui om. Eu imi aduc aminte de un detaliu din copilarie, de o discutie intre tatal si fratele meu despre o anume persoana, concluzia discutiei a fost ca nu poti sa faci “imagine de film” fara sa cunosti fotografie. Dialogul asta nu mi se adresa, am auzit totul printr-o usa intredeschisa, dar a fost suficient incat sa imi ramana in minte. Imi doream sa fac imagine de film, ceea ce am si facut intr-o prima facultate, dar dupa discutia aia, nu a trecut mult pana cand fratele meu mi-a descoperita cautarile fotografice si mi-a pus la dispozitie mai toate lucrurile necesare. Ca sa introduc lucrurile in context, tatal meu a avut o cariera 35 de ani ca regizor de film documentar, iar fratele meu lucreaza de aproape 30 de ani in televiziune.
Ai o lista impresionanta de colaborari cu reviste nationale si internationale. Cum a inceput munca ta?
Prima colaborare mai serioasa pe care am avut-o (excluzand revista liceului) s-a intamplat in 1997, am lucrat un an pentru o revista ce nu mai exista astazi, se numea “2000plus”. In anul urmator (1998) am inceput sa lucrez cu revistele trustului de presa “Ringier”, iar dupa un timp, prin 2003 am devenit freelancer (propriul studio si propria companie). Totusi prima mea fotografie publicata s-a intamplat in 1993, a fost un episod singular, coperta 3 a revistei Salut.
Lucrezi in domeniul fotografiei din 1998. Iti amintesti cand ai descoperit ca munca ta are un succes international?
Este destul de greu de spus, nu am un moment atat de focusat in minte. Cred ca lucrurile au evoluat progresiv, poate deodata cu dezvoltarea internetului, retelele astea ne ajuta pe toti sa atingem conexiuni internationale mult mai usor.
Care a fost cea mai mare provocare la inceputul carierei tale?
Cred ca cea mai mare provocare a fost sa lupt cu mine. Performerii perioadei respective, fotografii cunoscuti de atunci, pareau ca niste redute de neatins. Mi-a fost destul de greu sa cred ca ma va baga cineva in seama, dar in realitate totul s-a intamplat destul de natural. Nu cred ca am avut greutati majore in cariera, dar nici nu cred ca am avut ascensiuni rapide, practic am construit putin cate putin, zi de zi.
Esti implicat des si in expozitii. Ce anume inspira expozitiile tale personale?
Incerc sa imi impart munca in doua. Exista o componenta comerciala, traiesc din fotografie si tin un studio cu angajati din banii pe care ii castig, dar exista si o componenta personala, anume cautarile mele proprii in zona artei. Imi place sa am un echilibru intre aceste doua lumi, iar expozitiile personale se gasesc cu preponderenta in zona asta personala. Cred ca inspiratia e intodeauna aceeasi, experientele mele personale si modul in care cred eu ca pot sa decriptez viata si realitatea din jurul meu. Imi place sa ma si amuz, vreau sa gasesc o astfel de componenta in orice proiect. Am o idee despre viata, ca la final castiga cel ce s-a amuzat mai tare 🙂
Toate proiectele tale din trecut sunt legate de calatorii si fashion. Poti sa ne spui despre unul din proiectele tale favorite?
Cred ca mai toate proiectele mele sunt legate notiunea de timp, mai ales de trecerea acestuia. Am foarte multe proiecte ce au valoare de jurnal, ma regasesc foarte mult in ideea de a documenta lucruri si situatii cu ajutorul aparatului de fotografiat. Un proiect la care am lucrat cu drag este 5 O’Clock Diary, in care tot anul 2013 am facut o fotografie pe zi, in fiecare zi, intodeauna la ora 17:00. Am adunat 365 de imagini (nu am ratat nici una din zile) ce repezinta o radiografie interesanta a acelui an.
Un alt proiect este “Anastasia”, in care Anastasia vine in fiecare octombrie in studioul meu pentru un portret. Totul a inceput in 2003, iar pana acum am realizat 14 imagini in acest fel. E un document despre trecerea timpului, Anastasia a evoluat, in tot acest timp, de la stadiul de copil la cel de femeie.
Fotografiile tale captiveaza intr-un mod aparte. Ce filozofie reprezintă munca ta?
Imi place sa inteleg ce fotografiez, ca sa pot fotografia cat mai bine. Imi place sa empatizez cu oamenii din fata aparatului meu de fotografiat, sa ma indragostesc de ei, sa ii apreciez. Cred intr-o forma de energie si in momente intime ce devin pretioase daca sunt inregistrate pe camera. Tinta mea este sa fotografiez acea tresarire unica, irepetabila, ce uneori apare, te uimeste si apoi dispare la fel de repede. Evident, nu imi iese de fiecare data, ba chiar se intampla destul de rar, din motivul acesta unele dintre fotografii consider ca sunt foarte valoroase.
Cum iti doresti sa evolueze cariera ta?
Nu stiu, nu mi-am facut planuri, tot ce cred ca imi doresc de la viata este sa imi pastrez o relevanta in domeniul acesta si sa imi permit libertatea de a umbla prin lume. Cred ca asta e singura bogatie pe care mi-o doresc si o respect, o anumita forma de libertate.
Ai planuri noi despre care ne poti vorbi?
Planuri am intodeauna, sunt “omul cu planul”, dar am o mica superstitie, nu vorbesc despre lucururi pe care nu le-am facut inca. Mi se pare ca daca vorbesc, din pricina asta nu se vor mai intampla.
Cine sunt marii fotografi pentru tine?
Nu pot sa numesc fotografi, ci mai degraba fotografii. Sunt interesat mai degraba de imagini si mai putin de oameni.
Ce sfat ai avea pentru fotografii
Nu sunt in masura in care sa dau sfaturi, mereu le-am legat de baliverne motivationale. Totusi, de ceva vreme cred ca iubesc onestitatea… poate ca asta e singurul sfat, o analiza a acestei notiuni.
Care sunt locurile din Bucuresti unde mergi cel mai des?
Sunt foarte des de vazut la M60, e ca un al doilea birou pentru mine
