S-a nascut Leon Toma!

De cand s-a nascut Leon Toma imi tot spun ca trebuie sa ma grabesc, sa nu uit niciun detaliu, sa aflati tot despre acest moment minunat din viata mea.

SARCINA 

Din ziua in care am aflat ca am ramas insarcinata am stiut ca imi doresc o nastere naturala, cat mai putin medicalizata. Stiam cate ceva despre subiect, dar trebuie sa recunosc ca nu foarte multe.

Dar cele 9 luni de sarcina sunt ideale pentru a ne informa, pentru a ne pregati fizic si psihic pentru marea venire. Asa ca m-am pus pe citit. Mama natural e minunata, dar si Ce te astepti cand esti insarcinata. Nu cred ca e nevoie de mai multe. Puteti insa sa o incercati si pe cea recomandata de minunata moasa Vania Limban (Pe Vania o gasiti la Active Center unde puteti face exercitii pentru perineu si puteti afla cele mai multe sfaturi si recomandari de moase): Mindfulness – nasterea constienta, dar si pe cea scrisa de Ela Craciun.

Am fost impreuna cu Dragos la cursul Irinei Popescu. Este un must atat pentru mame, cat si pentru tati. Cred cu tarie ca trebuie sa stim la ce sa ne asteptam, sa fim pregatiti mental si fizic, sa fim responsabili si informati corect. Cursul online de hypnobirthing este un alt curs care m-a ajutat enorm, asa ca va indrum sa il incercati si voi.

Ditta Depner este si ea de urmarit! Am descoperit-o pe youtube si are acel ceva care iti da incredere, putere, iar asta e foarte important in sarcina, sa incerci sa elimini teama, cel mai mare dusman al femeii insarcinate si cel mai mare dusman al oxitocinei. Asa ca va sfatuiesc sa va inconjurati de oameni pozitivi, sa eliminati momentele de tensiune si sa traiti in cat mai mare armonie,  mai ales daca alegeti sa nasteti natural.

In perioada sarcinii eram mereu intrebata cum ma simt. Apreciam grija, dar totodata nu imi placea ca sarcina e vazuta ca o problema, ca o greutate, ca o boala. Intr-adevar sunt si sarcini mai putin usoare, insa trebuie sa fiti puternice si sa va mentineti active. Inainte sa raman insarcinata mergeam la cursuri de ballet workout la Dance Room si am continuat apoi cu cursuri de pilates reformer la Via Pilates pana aproape de finalul sarcinii. Miscarea fizica iti da o stare de bine, iti face sangele sa circule mai usor, detensioneaza muschii, te face mai flexibila si te ajuta sa te mentii fit, iar lucrul acesta e important nu doar pentru fizic, cat si pentru psihic.

NASTEREA

Due date: 31 decembrie
Ziua nasterii: 29 decembrie

Ca sa fiu sincera credeam ca nu o sa se grabeasca bebe si ca o sa vina in jurul datei de 2-3 ianuarie. Dar pe 28 decembrie la ora 4:45 am m-am trezit singurica, fara sa il panichez si stresez pe sot si am simtit o scurgere mai abundenta. Nu m-am panicat, am luat-o ca atare si m am culcat la loc. In 5 minunte am simtit o lovitura mica, un poc si un lichid cald mult mai abundent de data asta. Era clar ca mi s-au rupt membranele. Mamei mele nu i s-au rupt si eram ferm convinsa ca o sa intru in travaliu inainte si ca membranele vor rezista. Ei bine, nu.

M-am ridicat din pat, m-am dus la baie si i-am scris Adinei Craciun (moasa de la Medicover cu care am ales sa nasc si pe care v-o recomand din toata inima. Este o minunatie de femeie). M-am asezat pe mingea de travaliu dupa ce mi am pus pe ea rochia de noapte cu care dormeam. Am observat cand m-am ridicat ca lichidul amniotic era rozaliu. Nu stiam daca e de bine sau rau si am hotarat sa o sun pe Adina.

Stiam ca ruperea membranelor prezinta risc de infectie. Eu nu am avut streptococ depistat si stiam ca am un interval de 12 ore pana sa ma panichez, dar totusi am zis sa fiu precauta. Adina mi-a spus ca totusi n-ar fi rau sa merg la spital. Am inceput sa ma pregatesc. Contractii nu aveam, aveam insa o durere ca la menstruatie si simteam o mica presiune in perineu.

L-am trezit pe Dragos si i-am spus ca trebuie sa mergem la spital. S-a trezit si m-a intrebat de ce. M-a amuzat teribil. I-am spus ca mi s-a rupt apa si ca vine bebe. Yeeyyeee. S-a mobilizat. Aveam gentile facute  – una cu hainele bebelusului pentru externare, muselina, scutece… nu mai tin minte altceva (dar oricum n-am avut nevoie decat de hainele pentru externare) si alta pentru mine cu cosmetice, portfard, elastice de par, casti, apa termala etc. Si da, am plecat machiata si coafata SA NASC!!:))

Am coborat (am luat si mingea de travaliu, dar la Medicover aveau deja o groaza de mingi) si am plecat spre spital. La rond la Dorobanti ne-am dat seama ca am uitat analizele lui Dragos de exudat. Ne-am intors, am mai luat cate ceva printre care apa de cocos si lapte de caju pentru hidratare. Ah si balsamul de buze! Foarte important am descoperit dupa pentru ca buzele se tot uscau.

Am ajuns la Medicover in jurul orei 7:00. M-am dus la camera de garda dupa ce am facut internarea. (Cu cardul de sanatate aveti reducere daca va stiti codul Pin. Eu nu l-am stiut, dar macar pentru altii sa fie utila informatia.) La camera de garda mi s-a luat  tensiunea si mi s-a facut un tuseu vaginal. Eram dilatata 2 cm si colul era aproape sters, dar cu marginile groase.

Am urcat in rezerva, m-am schimbat in camasa de noapte primita de la spital si m-am pus in pat pentru monitorizarea bebelusului. Mi s-a pus si branula in caz de orice sa fie acolo (va recomand sa o acceptati oricat de nemedicalizata va doriti sa fie nasterea).

La 9:00 a ajuns Adina, moasa mea draga. Aveam dureri ca de ciclu, poate putin mai puternice, dar nu erau contractii. La contractii uterul se intareste. Eu aveam uterul relaxat si asta insemna ca travaliul meu stagna. M-am plimbat prin camera, am stat pe minge. Contractiile erau foarte mici. Stiam ca sunt persoane care se dilata si pe contractii usoare si ma gandeam ca-s super norocoasa. La 11:00 avem dilatatie tot 2cm. Adina mi-a dat doua supozitoare pentru inmuierea colului si domnul doctor Romila m-a sunat si m-a intrebat daca sunt ok sa mi se bage oxitocina (8 picaturi pe ora).

Am acceptat pentru ca mi-era frica sa nu se lungeasca foarte tare si sa depasesc termenul de 12 ore de la ruperea membranelor caz in care ajungeam la antibiotic. Contractiile au inceput la nici 10 minute. Erau intense si cam la 3-4 minute. La 13:00 aveam dilatatie 5cm. La 14:00 aveam tot dilatatie 5 si durerile erau foarte intense. Chiar daca nu mi-am dorit si credeam ca sunt foarte rezistenta si eu pot orice, am acceptat epidurala. M-am gandit ca nu trebuie sa demonstrez nimic si ca merita sa scap putin de durere.Am mers in sala de nasteri unde mi s-a pus cateterul si mi-a fost injectata o doza. De la ora 14:00 la ora 16:00 cat a tinut efectul  efectiv nu am simtit nimic si am avut contractii de 100% non stop. Ma simteam in transa. In acelasi timp primeam si oxitocina. Cand aproape a trecut efectul epiduralei a venit domnul doctor sa ma verifice si aveam dilatatie 100%.

Am inceput sa simt durerile  si Adina, moasa a fost minunata. Am incercat cu ea tot felul de pozitii de impins, am simtit ca bebelusul a coborat, iar durerile erau super puternice. Mi-am dat seama ca daca as fi fost obosita dupa contractiile de dilatare expulzia m-ar fi terminat. Am impins cam o ora jumatate. N-a fost usor, dar nu a fost imposibil. Am urlat, am gemut, am facut tot ce poti face in acele momente in care trebuie sa dai tot ca sa aduci minunea pe lume. Doctorul Romila si Adina au fost bestiali. Adina m-a incurajat atat de frumos si de motivant, iar Romila a fost asa calm si rabdator. Mi-era frica sa nu fiu grabita, sa nu raman cu o senzatie urata. Durerile se uita, dar cum te simti nu uiti niciodata. Dragos a fost in sala pe tot parcursul nasterii, dar nu langa mine pentru ca nu cred ca mi-ar fi placut sa ma vada in postura aceasta. A auzit tot (sala de nasteri e impartita in doua de un perete) si pentru mine a fost important ca il stiam prezent.

In toate materialele pe care le-am citit si cursurile de hypnobirthing se spune ca e bine sa stai cu lumina difuza. Ei bine la mine a fost lumina si eu nu cred ca as fi putut fara. Voiam sa vad tot, sa fiu in control. Si pe expulzia finala am vazut tot. L-am vazut pe bebe cum iese. 17:23. A fost un moment pe care nu-l pot descrie in cuvinte. M-am simtit mandra ca am reusit, emotionata, fericita, isterica. Bebe avea o circulara (da, nu este o problema cum din pacate tot aud non stop la motive de cezariana) pe care domnul doctor a desfacut-o si mi l-a pus pe piept. Am crezut ca o sa plang, dar efectiv n-am avut lacrimi. Cred ca radeam. Dragos in schimb a plans si a fost prima data cand l-am vazut plangand si atat de emotionat. Am lasat cordonul sa pulseze 12 minute. Daca era dupa mine l-as fi lasat pana se facea alb total dar neonatologia a vrut sa-l ia si sa verifice ca totul e ok cu el. Dupa ce Romila mi-a confirmat ca e ok 12 minute (parca aveam nevoie de o confirmare pt ca mi am dorit sa las cordonul sa pulseze cat mai mult) am acceptat sa-l clampam. Asta e singurul regret pe care-l am. Ca nu am lasat cordonul mai mult. As fi fost mai fericita acum daca l-as fi lasat 20 de minute. Expulzia a durat o ora si 20 min.

Neonato l-a tinut putin si dupa mi l au pus iar pe burtica. Am avut ora magica si am asteptat sa iasa si placenta dupa care am fost cusuta pentru ca m-am fisurat si rupt putin. Eram asa amortita incat nu am simtit deloc cand am fost cusuta. Si faptul ca il aveam pe bebe pe piept cred ca am secretat o tona de oxitocina. Dupa ce am fost gata am fost mutata in salon. Bebe nu s-a dezlipit de mine din momentul nasterii pana am plecat din spital. A dormit cu mine, l-am alaptat in prima ora si am avut mare noroc ca s-a atasat foarte bine din prima. Am avut colostru si totul a decurs normal si firesc. Cand am ajuns in salon debordam de adrenalina. Am vorbit cu mama la telefon, i-am povestit si ei cum a fost dupa care au venit Diana si Cristian si dupa nasii nostri de cununie, Dan si Dana.

A plans bebe in prima noapte si am fost ajutata de fetele de la neonatologie. Le ador pe toate asistentele de acolo. Au fost minunate.

Cam asa a venit bebe pe 29 decembrie.  Nu stiu daca mi-a scapat ceva..Dar stiu ca n-as schimba pentru nimic in lumea nasterea naturala pentru ca este o traire magica. Cu toata durerea, nasterea naturala face parte din mine ca femeie, face parte din univers si din firescul creatiei. Ma bucur ca am avut curaj si sunt mandra ca am reusit sa imi aduc copilul pe lume asa cum am visat.

Comments